sâmbătă, 23 ianuarie 2010

A Nightmare

Briza rece, care se simtea, iti intra pana in maduva oaselor.

Peisajul trist, facea sa moara orice urma de fericire. Copacii dezgoliti, scoteau sgomote stranii, acompaniate doar de urletul lupilor si de vuietul groaznic al vantului.

Primii fulgi de nea, incepeau sa cada usor peste acest tablou trist.

De jur imprejur erau ramasitele verii, ucise de toamna, si acum captive in ghearele iernii.

Intr-un loc intunecos, ferit de lumina palida a lunii pline, incep sa se observe mai multe perechi de ochi, ale caror reflectii de gheata, sunt acompaniate in curand de maraielile nervoase, ale unor fiare flamande.

Acele priviri reci, atintite asupra mea, imi faceau sangele sa-mi inghete in vene, si muschii sa-mi paralizeze; orice incercare de-a fugii, imi era oprita in momentul in care comanda ajungea la muschii, acestia o ignorau.

Zapada incepe sa scoata sunete la contactul pasilor fiarelor care se apropriau tot mai mult. Aceste fiare erau reprezentate de o haita de lupi cenusii, slabi, ale caror coaste prea evidentiate, erau o dovada a faptului ca erau hamesite, ele ne mai mancand de mult timp.

Acestea, cu fiecare pas pe care il faceau, se apropriau tot mai mult, cu fiecare pas, mareau viteza, in final alergand, aratandu-si coltii ascutiti, si privindu-ma fix, gandindu-se la masa pe care urmau s-o aiba.

Se apropiau mult... tot mai mult... pana au ajuns la nici un metru de mine, moment in care o lupoaica a sarit sa ma muste de gat, si m-am lasat pe spate, si inchizand ochii, am indreptat mana, cu dorinta de-a o lovi, dar cand sa simt coltii lupoaicei infructandu-se din carnea moale, sau pumnul meu, lovindu-i coastele tari, toate acele sunete au incetat...

Ma gandeam ca fie am murit, cu toate ca nu simtisem nimic... cu o teama in inima, am deschis ochii, vrand sa vad cum arata raiul, dar ceea ce am vazut, a fost un intuneric total, dar parca imi parea cunoscut... cu o miscare stangace, intind mana in dreapta, si indata ce simt un obiect cunoscut, o veioza in acest caz, incerc sa o aprind. Lumina s-a inunda aproape instantaneu totul cu o lumina slaba pentru un bec, dar indeajuns de puternica pentru a vedea unde ma aflu, eram acasa, in pat... in acel moment am rasuflat usurat, zicandu-mi: "A fost un vis!"

Niciun comentariu: