vineri, 1 mai 2009

Iubirea...


Iubirea este precum un munte,
Pe care il urci cu zambetul pe buze,
Si il cobori cu lacrimi in ochi,
Este precum un vis frumos,
Cu final dureros.

Toate iubirile sunt la fel,
Acelasi inceput,acelasi final,
Aceleasi emotii traite cu putere,
Aceleasi inimi sfasiate de durere.

Nimic nu difera,numai durata,
Si modul cum sunt baiatul si fata,
Modul in care isi arata iubirea,
Modul cum isi traiesc fericirea.

Exista mereu un "el" si "ea",
Care isi impartasesc iubirea,
Si acelasi sarpe veninos,
Care le aduce sfarsitul dureros.

5 comentarii:

Hălăţel spunea...

Aceleasi emotii traite cu putere,
Aceleasi inimi sfasiate de durere.

asta mi-a plcut cel mai mult:D

Handesion spunea...

stii ceti propun eu... ia cauta despre poeziile simboliste... ia exemplu cateva poezi apoi cauta teoria sa vezi ce anume inseamna curetul literar... cred ca tear cararteriza mai bine pe tine dupa poezia asta... frumos... esti un romantic... si sensibil... gandestete la asta si da dovada de asta... si eu sunt emotiv insa nu ma pricep la genul asta de a scrie... bine nu exista un "niciodata" dovada Ochi ei de pe blog...

Handesion spunea...

inca ceva... tu esti de admirat in privinta a ceea miai spus... faptul ca ai fost capabil sa vezi acolo niste sfaturi bune si ca ai de gand sa te gandesti la ele atunci cand viata iti cere asta este cu adevarat de admirat...

Handesion spunea...

uitasem de un detaliu.... blogul tau va ajunge in lista blogurilor pe care le recomand!!!

Angelo spunea...

ms de comm,si de complimente,dar si ca vei adauga blogul meu in lista celor recomandate.Ca sa vezi ceva,cum a fost in cazul postului tau,trebuie doar sa te uiti atent.Ideea e sa nu privesti in ansamblu,altfel,km zicea un proverb care imi place:Nu poti vedea padurea din cauza copacilor:pcred ca de aici intelegi ce vreau sa spun:D